Marius se sculă pe la două. Se duse la fereastră și privi în jos. Era o zi mohorâtă și rece. Se gândea la Radu și la Laura, în special la ea. Era o tipă a-ntâia, pe gustul lui și se potriveau de minune. Nu putea spune exact de ce nu erau împreună. Poate pentru că era de părere că ea merita ceva mai mult decât un ticălos și jumătate ca el.
Bău un ceai negru și începu să se îmbrace, fredonând un șlagăr vechi. Tocmai își încheiase ultimul nasture de la cămașă, când sună telefonul.
Era Laura care-i spuse veselă:
- Bună dimineața. Cum te simți? Eu mă simt groaznic. Am avut destule bătăi de cap cu Radu încât am nevoie de o consolare.
Marius zâmbi în receptor.
- Ai găsit ceva?
- Da. Le am la mine. Aseară ne-am întâlnit cu o fostă prietenă de-a lui la Sauvage și s-a produs o mică scenă... nu cine știe ce.
- Înțeleg. Unde-i Radu și unde ești tu?
- Radu doarme tun. Arată ca un hipopotam leșinat. Vorbesc de peste drum. Am fost acasă și m-am schimbat. Trebuie să-ți spun că îmi datorezi o rochie. Cea pe care o aveam aseară s-a dus dracului când fosta lui prietenă i-a aruncat în față un cocktail străveziu. Marius izbucni în râs.
- Am impresia că te-ai distrat bine azi-noapte. N-ai vrea să ne vedem în jumătate de oră la restaurantul nostru? Crezi că Radu n-o să miște încă vreo două ore?
- Cu siguranță. După cum arată, s-ar putea să doarmă până diseară.
- Excelent. Așa că vom lua masa amândoi, poate îți voi cumpăra o rochie nouă și apoi ai să stai cu el până diseară, când o să am nevoie de el. La trei acolo, da?
Închise telefonul și zâmbi, gândindu-se că lucrurile mergeau ca pe roate.
Băuse deja un Martini când sosi Laura. Arăta bine într-o pereche de blugi strânși pe corp și o bluză largă, decoltată, cu modele complicate ce aminteau de desenele mayașilor. Zâmbea, proaspătă și atrăgătoare ca întotdeauna. După ce bău și ea un Martini, Laura își puse bărbia în mâini și i se adresă lui Marius.
- Așa, acum să-ți povestesc ce s-a mai întâmplat azi-noapte. Nu-mi place să amestec afacerile cu mâncarea.
Marius îi zâmbi, comandară amândoi și o rugă să-i dea drumul.
- După ce ne-am despărțit de tine, Radu a rămas somnoros până aproape de casă, când și-a revenit dintr-o dată și nu voia în niciun chip să meargă acasă. Ideea mi-a plăcut deși nu aveam chef ca el să o facă pe tipul pasional.
- Ideea asta cu Radu amorez e caraghioasă. Un fel de elefant care dansează pe tocuri.
- Poate, dar nu pot face prea bine față la elefanți năbădăioși.
- Păcat.
- Nu mă pasionează oameni din aștia, doar știi foarte bine. În fine, Radu mi-a propus să mergem la Sauvage și am zis ok, cu condiția să nu trebuiască să dansez. Așa că am luat-o spre Sauvage pe jos. Tot drumul a fost într-o stare groaznic de morbidă. A reușit aproape să mă facă să plâng. Tema generală a confidențelor lui a fost că e un om neînțeles, că toate femeile își bat joc de el, că își pierde banii la ruletă, că a îndurat tot ce poate îndura un om și că moartea va fi o adevărată ușurare.
- Se potrivește perfect cu Radu. Și tu ce ai făcut?
- Am fost foarte dulce și consolatoare. I-am spus că clipele cele mai întunecate sunt cele dinaintea răsăritului...
Râseră amândoi.
- Faină gluma, spuse Marius. Pariez că i-ai mai spus că întotdeauna există speranță.
- De fapt, cred că i-am spus și asta, confirmă ea veselă. I-am servit câteva proverbe și încurajări. Asta l-a făcut să devină copilăros și bizar și a început subit să devină foarte intim. Noroc că am ajuns la Sauvage și acolo a făcut scandal.
Își bău paharul de Martini, acceptă o țigară oferită de Marius și continuă:
- La început s-a purtat bine și chiar l-am luat la dans la un moment dat. Îmi sărise și mie somnul. Toate bune până când a apărut fosta lui prietenă cu un băiat la braț și asta nu i-a plăcut deloc lui Radu, care a început să facă observații jignitoare la adresa ei. La început vorbea cu voce joasă, dar pe măsură ce trecea timpul și după ce a mai băut câteva pahare mari de whisky, tonul cu care vorbea devenea tot mai puternic.
- Așa se întâmplă cu oamenii foarte beți, aprobă Marius.
- Apoi a devenit cam violent - continuă Laura - și băiatul care era cu ea a venit la noi, protestând politicos. Radu a devenit foarte sarcastic și că n-a spus nimic rău despre ea, că-i o vacă și că ar fi în stare să-l stoarcă și de ultimii bani și alte chestii.
Laura scutură, delicat, scrumul țigării, când ospătarul le aduse prânzul.
- L-am privit semnificativ pe băiat, dând a înțelege că Radu era foarte pilit și să nu-l bage în seamă. El s-a mulțumit să-i zică să stea liniștit și să-și vadă de treburile lui. Între timp, apăru la masa noastră fosta lui prietenă care era foarte furioasă, probabil plictisindu-se de atâta așteptare. L-a făcut de două parale pe Radu și, ca argument final, i-a aruncat cocktail-ul fix între ochi dar jumătate din el a ajuns pe rochia mea. Oricum rochia nu era cine știe ce așa că m-am abținut să mai zic ceva. Și apoi m-am gândit că ai să-mi cumperi tu, poate, alta nouă.
- Deci te-ai gândit și la mine. Și ce s-a mai întâmplat?
- S-a creat puțină agitație, așa că am încercat să-l conving pe Radu să mergem acasă dar el nu mă auzea. Tot o împroșca cu venin pe fosta lui prietenă. Ea i-a spus că totul s-a terminat între ei doi, iar el i-a răspuns că-i o viperă și că are să-i vină de hac dacă mai povestește în stânga și în dreapta de ce s-a întâmplat acum trei seri. La care fosta lui prietenă l-a întrebat cine i-a spus asta, iar el a răspuns că tu. Apoi ea i-a zis că în locul lui n-ar avea încredere în tine și că ești un tip foarte periculos.
- Ce idee năstrușnică! Eu, periculos?
Laura îi zâmbi malițios.
- Nu-s o fire curioasă, dar pot să știu ce s-a întâmplat acum trei seri?
- Nu-ți bate capul. Oricum misiunea ta e aproape gata.
Laura strâmbă drăgălaș din buze, ca un copil mofturos.
- Păcat. Tocmai când începea să devină amuzant.
- Toate lucrurile plăcute au un sfârșit, răspunse Marius. Tot ce trebuie să faci este să-l aduci diseară la nouă la Bellagio. Am să fiu și eu acolo și am să ți-l iau de pe cap. E-n regulă?
Laura aprobă din cap.
- După aceea aștept să ne distrăm ca pe vremuri într-una din zilele viitoare.
- Cu siguranță, făcu Marius în timp ce ciocniră paharele.
Mâncară și băură alte cocktail-uri. Își aminteau întâmplări din trecut și rădeau. După ce chelnerul aduse nota de plată și, în timp ce savurau o țigară, Laura îl întrebă pe Marius, desenând un cerc imaginar pe fața de masă cu degetul:
- Și... te vezi cu cineva?
- Doar știi că am ochi numai pentru tine.
Zâmbi.
- Ei, cred că ar trebui să vezi ce mai face individul, nu-i așa? reluă Marius.
Laura scoase din poșetă un plic cu câteva hârtii împăturite și-l întinse lui Marius.
- Ce mi-ai cerut să-ți aduc.
- Excelent. Vinerea asta promit că am să fiu numai al tău. Atunci am să-ți dau și banii.
- Bine. Atunci, pe mai târziu.
- Au revoir și nu-l lăsa să bea prea mult.
