#27

Când Andra reveni în cameră cu două cești mari de cafea, Eliza era aproape adormită din nou.

- Hai, da' trezește-te, prințeso! De ne-am putea permite toți să dormim câte o zi întreagă!

- Andra! spuse Eliza apăsat după care făcu o pauză, pregătindu-se parcă să spună ceva foarte serios. Eu sunt prințesă, recunosc. Făcu o pauza scurtă din nou. Dorm cât vreau într-o minunată zi însorită de sâmbătă și nu mă simt prost cu asta. Pauză, apoi turuind repede. Facem așa: tu accepți că eu sunt prințesă așa cum accept eu că tu ești Zâna Zorilor, împărțim frățește între noi Regatul Zilei - eu iau Noaptea, tu iei Dimineața cu tot cu Zi, desigur - și respectăm fiecare rolul celeilalte în protejarea Soarelui respectiv a Lunii de pe cer. Nu am vrea să le fure careva să le închidă într-un turn. 

- De acord, îi răspunse Andra cu aceeași seriozitate. Hai, ridică-te în capul oaselor și bea-ți cafeaua și vorbește cu mine rogu-te, că nu am stare.

Eliza se uită amuzată la ea și se ridică ușor-ușor sprijinidu-se de marginea patului, doar spre a-i face hatârul.

- Dar de ce n-ai stare, tu?

- Era să-i scriu azi lui Ștefan. Îs curioasă ce face. Aproape că am gândit o secundă că ai dreptate: foștii pot fi prieteni, se pot suna să se întrebe de sănătate. Apoi mi-am revenit și mi-am adus aminte că mereu am considerat asta a fi dăunător. Mi-am scris pe o foaie mare deasupra biroului: ”Pentru binele cui îl întrebi ce face?”. Asta o să-mi aducă aminte că nu câștigă nimeni din nicio discuție. Dar tot am nevoie să stau ocupată ca să mă abțin de la folosit telefonul în moduri atât de greșite.

- Nu înțeleg de ce crezi că nu faci bine nimănui dacă îl cauți. În primul rând, îți calmezi dorul, deci un punct pentru tine. Apoi, afli că e bine: ai asta încă în sânge, nevoia de a ști ce face. Nu ești ”dezintoxicată” încă și până vei fi, ai nevoie de câteva doze mici și rare să-ți potolească sevrajul. Deci, iar câștigi.

- Nu, asta e ca berea. Nu există ”Beau numai una.”. Mă trezesc mai târziu că vorbim iar zilnic și apoi când ieșim la o bere îmi face cunoștință cu noua lui mare și arzătoare iubire. Iar eu dau mâna cu ea forțându-mă să-mi țin cu mândrie capul sus, ba să mai și zâmbesc, și nu îmi dau seama că îi strâng mâna dureros de tare. Pentru că în realitate nu vreau să-i zâmbesc, ci să-i dau una. 

Urmă o pauză în care parcă amândouă își imaginau scena și se întristau de cât putea fi de reală.

- Da,  zise Eliza. Prima dată când o vei vedea, vei vrea să o bați. Nu neg. Mă rog... aici situația e ca și cu berea, cum ziceai mai devreme: nu există doar una... Dar na, după primele zece dăți totul va fi OK. Ba vei începe și să accepți că fata aia are calități.

- Știi ce? Pentru mine va avea doar o calitate: aceea de a fi o potențială nouă fostă. Până când nu va fi fostă n-o să aibă nicio calitate în plus. Apoi o să aibă poate chiar mai multe decât Maica Tereza.

- Mda.... o să-ți treacă.

- Mda... nu cred. Băi, fato! strigă vioi Andra, având brusc o revelație. Sun-o pe Magda să vezi ce era cu băiatul ăla. Cu ea ai ieșit aseară, nu?

- Da, da, da! Ai dreptate. Ba chiar stătea cu ea la masă băiatul. Telefonul, telefonul, unde mi-e telefonul? și sări din pat de parcă s-ar fi însănătoșit brusc.