Din când în când avea unele remuşcări faţă de Radu dar, la urma urmei, fusese corect faţă de el. De fapt, el îl pescuise pe Marius dintr-unul din localuri, probabil din motive de singurătate. Îi spuse de multe ori că nu are cum să scoată profit de la ruletă şi că îşi va pierde toţi banii, dar nu ai cum să rezonezi cu oamenii îngâmfaţi, cu un orgoliu incredibil de prostesc. Genul de oameni care se dau prea deştepţi pentru ceea ce sunt de fapt. Se consola cu ideea că oricum astfel de oameni vor sfârşi mai mult sau mai puţin într-o prăpastie. El nu făcea decât să nu mai amâne inevitabilul.
Abia trecuse de unsprezece când Marius sosi la clubul Bellagio. Radu stătea la o masă din fundul sălii, chiar lânga un şemineu. De cealaltă parte a mesei era Laura care stătea provocator picior peste picior, ţinându-şi ţigara graţios în mână, zâmbind fermecător din când în când. Totuşi, observă o oarecare plictiseală pe chipul ei; Radu nu era întotdeauna cel mai isteţ dintre oameni.
- Hai, salut, Radule, spuse Marius. N-am întârziat prea mult, nu-i aşa?
Radu mormăi ceva în barbă. Purta o cămaşă bluemarin şi îşi pătase reverele cu whisky. Lui Marius i se păru îmbătrânit, obosit şi întors pe dos. Îl privea cu ochi tulburi, iar capul începuse să i se clatine în stânga şi în dreapta de la prea mult alcool. Izbucni:
- Daaaa... una dintre puţinele dăţi!
- Punctualitatea nu e unul din punctele mele forte şi, privind spre Laura, Marius continuă: prietenul meu uită câteodată să fie băiat bun şi să facă prezentările. Eu sunt Marius, încântat.
Laura îi zâmbi:
- Îmi pare bine. Laura.
Dădură mâna. Radu tresări şi spuse tăios.
- Stăteam de vorbă. Ceva personal
- Nu fi caraghios. Ştii bine că nu vorbeam nimic deosebit. Nu fi nepoliticos, e prietenul tău. Ia un loc, te rog.
- N-am vrut să vă stric petrecerea, dar trebuie să stau de vorbă cu tine, spuse Marius, întorcându-şi privirea spre Radu care se uită la el morocănos. Nu cred că vrei cu adevărat să plec, nu-i aşa?
Se aşeză jos şi-l privi pe Radu prin flacăra brichetei. Radu părea că se luptă să dea o replică dar nu reuşi. Marius se întoarse spre Laura:
- Mi-e sete, bem ceva la bar?
- Sigur
Se ridicară şi porniră spre bar, iar Marius se întoarse şi îi făcu cu ochiul peste umăr lui Radu. Se aşezară pe scaunele înalte şi comandară de băut.
- În sănătatea ta, te descurci admirabil.
- Să nu-mi spui că te-ai îndoit vreodată de mine.
- Niciodată!
Se întoarseră la masă şi seara continuă. Atmosfera era întreţinută de Marius, iar Laura din când în când îi dădea suficientă atenţie lui Radu cât să nu se simtă prost. Amândoi încercau să pară interesaţi de poveştile lui anoste despre serviciu. Comandară o sticlă de votcă, iar Radu devenea din ce în ce mai beat. La un moment dat, Marius îi făcu un semn discret pe sub masă Laurei.
- Devine cam plictisitor aici şi nu mai avem nici băutură, spuse ea. Vă place să jucaţi cărţi? Ar merge o carte.
- Excelentă idee, zise Marius. Se întoarse spre Radu. Ce zici? E timpul să schimbăm jocul. Ţi-am zis de nu ştiu câte ori că nu prea ai cum să câştigi la ruletă.
- Dă-o dracului de ruletă, se încruntă Radu.
- Ştiu eu un loc drăguţ unde vin tot felul de oameni care aruncă cu bani. Cu puţin noroc am putea pleca acasă cu buzunarele pline. Hai! făcu Marius.
Se ridicară toţi trei şi Marius sună după un taxi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu