#19

-    De ce tot insisti ca vrei sa ramaneti in termeni prietenesti? Cat de naiva poti sa fii? ii striga Andra.

-    Poftim? Nu e vorba de naivitate, e vorba de o stare in care poti fi impacat cu tine si cu trecutul. Daca exista „hard feelings” intre voi, nu te dezlegi niciodata de trecut. Eu am si acum in minte certuri cu sefi care m-au calcat pe nervi. Ceea ce ma tine legata cumva de jobul ala, de starea aia in care ma simteam nedreptatita si revoltata. Si cu ce ma ajuta? Ascult bine mersi o melodie si imi aduc aminte cum o ascultam la birou si imi aduc aminte de sef; pornesc o cearta crancena in mintea mea si cand ma opresc imi dau seama ca afara e frumos, din boxe se aude frumos, doar din mine se aud prostii inutile. Asa si cu relatiile: daca nu sunteti in termeni prietenesti, te pomenesti ca in mintea ta, inainte sa te culci, ai o discutie cu unul din ei in care ii ceri explicatii inca pentru seara aia nenorocita in care a iesit in oras si nu te-a facut sa simti ca ii pasa daca vii si tu sau nu. Si n-am nevoie de asta...

-    Iti spun eu cum e: cand depui un CV la o firma, tu te simti bine daca macar ai iesit din birou de la interviu cu fruntea sus si nu te-a umilit nimeni. Chiar daca nu te-a angajat. Asa te simti tu bine, ca au ramas probabil cu o impresie buna despre tine, dar na, nu a fost sa fie sa te si pastreze. Intelegi?

-    Ce?

-    Esti total pe dinafara realitatii! Tu traiesti in visele tale. In certurile tale din cap si in potentialul ala frumos care este, dar nu exista! Este potential, dar nu are materializarea in prezent si-n realitatea asta cu care pana la urma trebuie sa te futi zilnic. Te simti tu bine ca sunteti prieteni inca, pentru ca asta inseamna ca inca te place si orgoliul tau e fericit ca n-a fost aruncat la gunoi. Dar ghici ce: te mai place inca putin, ei bine asta inseamna ca mai era potential intre voi. Si tu visezi cum potentialul ala e destul. Te duci la culcare si iti imaginezi ca iti trimite o imbratisare si atunci e ok. Dar ghici ce: are potentialul sa-ti trimita o imbratisare, dar nu-ti trimite nicio pula! Pentru ca nu sunteti impreuna! Intelegi?

-    Te rog sa nu mai fii asa agresiva! tipa Eliza fara ca macar sa isi dea seama.

-    Daca nu sunt n-o sa ma iei in seama! O sa te duci acum sa plangi putin, sa spui ca-s o vaca fara suflet, dar peste o saptamana o sa te trezesti intr-o dimineata si-o sa spui: bai, azi imi transform potentialul in realitate! Intelegi ce vreau sa spun? Nu te mai multumi atat cu cacatul tau de potential. „Lasa, e ok ca n-am bani, dar sunt desteapta. Am potentialul sa am bani candva.” Cacat, dar acum cand ai nevoie de ei, ce faci? Asa si cu baietii astia... te legeni frumos in mireasma aia de potential care a mai ramas, care in visele tale se transforma intr-o strangere de mana si un zambet incurajator de la el. Dar adevarul e ca n-ai folosit potentialul ala! Ca daca mai e potential, inseamna ca nu e realitate. Ca ai un cacat de samanta de canepa dar n-o plantezi. Si visezi la cum ai visa daca ai planta-o! Se opri putin sa respire si se uita la Eliza care se chinuia sa nu-si transforme umezeala din ochi in lacrimi adevarate. Ofta lung si ii spuse de data asta calm si ceva mai empatic: tu trebuie sa inveti sa te obisnuiesti si cu realitati, nu doar cu potentiale, fata draga... Un potential consumat e trist, dar si o realitate inexistenta e trista....

-    Poate... sau poate nu suntem toti la fel.... poate unii au nevoie de realitate mai mult decat altii... iar altii au nevoie asadar mai putin...
  - Off.... sau poate unora le e destul de frica incat mai mult reusesc sa piarda decat sa castige din... din potentialul si din autoconservarea lor...