A doua zi se trezi cu greu pe la 10. Își făcu o cafea și rămase privind în gol o vreme. Cel mai greu era întotdeauna să se apuce de făcut ceva și nu propriu-zis să facă acel ceva. Tranziția între două activități diferite era puțin cam dificilă. Prea multă inerție. Chiar și acum, simpla determinare de a se ridica de pe scaun și a merge să facă un duș era greu de găsit. Tranziția între două spații diferite era și asta o provocare. Mai rămase în bucătărie. Mic dejun. Făcut un mic pachet pentru lucru. În sfârșit, pe la 11 se grăbi spre duș. La 12 începea munca. Avea un part-time pe care nu-l îndrăgea în mod special, la un call-center. Activitățile din weekend îi plăceau mai mult: prindea diverse proiecte de workshop-uri în librării. Uneori le citea basme copiilor, alteori îi învăța să creeze obiecte din hârtie, din lut, din mărgele și altele. Dintre copii mai găsea uneori câte unul dornic să învețe limba engleză și se oferea să facă meditații cu el. Programa orele de engleză după-amiaza, în timpul săptămânii. Astfel, activitățile ei profesionale erau destul de variate și îi era greu să răspundă la clasicul: ”Cu ce te ocupi?”. ”Ocup timpul și cam atât.” Așa scurta conversațiile când avea senzația că oricum subiectul despre ocupație avea să fie singurul dezbătut cu o persoană. De obicei, când asta era prima întrebare din partea unei persoane noi, se aștepta ca discuția să nu evolueze dincolo de asta, așa că o considera inutilă. Poate doar dacă persoana din fața ei părea importantă și capabilă să îi ofere un nou job se purta altfel și răspundea cu răbdare. În general, prefera să discute despre profesie, școală terminată și familie după ce cunoștea deja omul puțin: ce îi place să facă, ce locuri îi plac, pe unde a călătorit, la ce fel de glume râde.
11:35 și a ieșit pe ușă. Cât pe ce să piardă iar tramvaiul doar pentru era în stație deja, dar ca să traverseze către refugiu trebuia să aștepte să se facă verde.
- Poftiți biletul meu dacă doriți.
Domnul din fața ei tocmai primise un bilet de la un tânăr care cobora. Îi plăcu gestul, mai ales că domnul nu era tocmai bine îmbrăcat, nu era nici măcar clasa mijlocie.
- Domnișoară, nu compostați, eu am abonament. Mi-a dat băiatul un bilet, luați-l dumneavoastră.
- Vă... mulțumesc.
A fost și mai surprinsă ca domnul să-i dea ei mai departe biletul. Frumos gest.
Cât privea pe fereastră auzea fără să vrea discuții în jurul ei.
- Ei, dar ai fost la el de Crăciun, recunoaște!
O tânără blondă vorbea la telefon.
”După întrebări pare că interoghează vreo fătucă pe care o bănuiește că se dă la prietenul ei. Asta da provocare să porți discuția asta în tramvai!„
- Dacă nu îi explici clar că acum ești fericită într-o relație nouă, nu va înțelege niciodată că între voi s-a terminat. Nu îi faci nici lui un bine lăsându-l să spere, și nici ție, care la rândul tău vrei doar să treci peste.
„Ups, m-am înșelat. Girl talk. Îmi place cum pune problema tipa.”
- Da, și am fost la birou și tu știi ce-a făcut cât am stat acolo?
Două tinere, față în față de data asta, așteptând lângă ușă până la prima stație.
- A vorbit la telefon! Tot felul de chestii personale, ba cu unul, ba cu altul. Păi așa vreau să muncesc și eu și să fiu plătită! Îți spun eu, nu e greu la ei. La mine nu am timp de asta nici când sunt pe teren.
Coborî într-un final.
- Doamnă, mușcă?
- Nu mușcă, puiule!
”Ah, cute doggie!”
N-avea chef nici azi. I se părea mai interesant să asculte nimicurile oamenilor pe stradă decât să ajungă la birou și să poarte aceeași conversație cu 10-15 oameni din cei 40 pe care îi avea de sunat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu