Termină țigara și ceru nota. Achită și se hotărî să urce sus la patron. Camera era decorată cu stil în ciuda aspectului grobian al crâșmei de dedesubt. Covorul vișiniu și simplu, împreună cu biroul din lemn masiv și fotoliile capitonate într-un verde închis îi aminti de un local select din timpuri de demult. Patronul stătea întins într-un fotoliu imens, contemplând tavanul și trăgând cu nesaț dintr-un trabuc. Mirosul de tutun împrăștiat sugera că țigara nu era tocmai ieftină. O statuie ecvestră trona în partea dreaptă a biroului. Îl înfățișa oare pe Napoleon? Țiganca îmbrăcată în haine de cadână stătea cățărată pe birou cu picioarele întretăiate. Îl fixă pe Marius de îndată ce intră în încăpere cu o privire iscoditoare.
- Ah, Sică! Nu ne-am mai văzut de ceva vreme. Ia loc!
Și îi arătă cu mână fotoliul liber.
- Se poate? spuse Marius, arătând spre tabachera plină de trabucuri.
- Sigur. Ah! Am impresia că trebuie să-ti dau niște bani.
Deschise un sertar, scoase un caiet, răsfoi câteva pagini și se opri cu degetul pe un rând. Din același sertar scoase un teanc de bani, numără câteva bancnote și i le întinse. Marius le numără si le puse în buzunarul de la spate. Țiganca continuă să se uite fix la el. Marius o privi cu indiferență.
- Acum, zi-mi de amicul nostru, continuă patronul
- Totul merge bine. În două-trei zile ți-l aduc aici. Încă puțin și o să-ți mănânce din palmă, spuse el, zâmbind sardonic.
Apoi, cu o privire pierdută, se întoarse către țigancă și se uită adânc în ochii ei, fapt care o luă prin suprindere și o făcu să-și îndrepte rapid privirea spre un obiect aleatoriu din cameră.
- Excelent!
Marius își întoarse privirea din nou spre patron.
- De data asta am să vreau banii mai repede. Am planuri mari în weekend.
- Nici o problemă. Ți-i dau în aceeași seară, când îl aduci plocon la mine.
Marius se ridică cu trabucul în gură, spunând printre dinți:
- Cam asta e. Dacă apare ceva neprevăzut, te contactez. Să nu fii dur cu el, e un suflet pierdut.
- Dacă n-ar fi oameni ca el, alții ar muri de foame, zise patronul râzând zgomotos.
Nu mai spuse nimic și ieși. Barul era la fel cum l-a lăsat. Înainte să iasă pe ușă, îi făcu cu ochiul copilei care se așezase adineauri la masă la el. Se simți neputincios. Dorea să ajute pe toată lumea dar știa că e imposibil.
Luă un taxi și coborî la un club. Căuta pe cineva anume și spera s-o găsească. Nici nu apucă bine să intre în bar că ea era acolo, în mijloc, radiantă ca de obicei. N-o mai văzuse demult dar nu putea să-i uite conturul gingaș al feței și părul blond, platinat. Ea, cu o țigară între degete, uitându-se cu o privire sfidătoare la cei din jur, într-o rochie neagră, provocatoare, strânsă pe corp, era ca o oază de rai în locul ăla mizer. Totul era urât mai puțin ea. I se păru că ceva era în neregulă întâlnind-o în modul ăsta, dar așa se întâmpla de fiecare dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu