Trei telefoane la rând lumea refuză să îi asculte oferta. După fiecare refuz se demoraliza câte un pic și abia aștepta să își poată lua o pauză. De fapt, o pauză la fiecare 15 minute ar fi fost optimă pentru a-și reîncarca tonul potrivit în voce. Își dădea seama că după câteva refuzuri vocea ei devenea palidă și nici ea nu și-ar fi acordat o șansă dacă era necesar să se asculte pe sine. Când lumea accepta să o asculte și poate chiar se înscria la conferința propusă sau cumpăra produsul promovat avea altfel de probleme: fie conversațiile semănau prea mult între ele, fie se îndoia că i-a convins pe oameni să facă ceva bun și avea procese de conștiință. În puține dăți la capătul firului descoperea un umor fin sau o poveste de viață neașteptată. Acelea erau cele mai bune momente, cele în care spunea că poate totuși are un job OK.
- Astăzi mi-am dat seama de ceva. Am avut o revelație la muncă. Cine ar fi crezut că în biroul ăla fad se pot întâmpla astfel de treburi?
- Adică? Andra îi întinse o bere din frigider și se așeză comod în leagănul improvizat din camera ei.
- Am vorbit cu un domn care avea fix vocea lui Marius. Mi-am dat seama că esențial pentru mine ca să trec peste ruperea relației a fost să mă asigur că n-am fost neimportantă. Omul avea o voce caldă... chiar un pic mai caldă ca a lui... și atunci am realizat că dacă știu că încă există respect și o oarece formă de afecțiune între noi, mă simt suficient de liberă.
- De aceea oamenii ar trebui să rămână prieteni după despărțiri? Conform credințelor tale cel puțin...
- Da. Mai ales de asta. Dar dincolo de aspectele ce țin de ... salvarea demnității personale - să zicem - există și altele: dacă rămân un fel de prieteni, înseamnă că afecțiunea dintre ei din timpul relației a fost cu adevărat sinceră. Cum să împarți tot felul de întâmplări, gânduri și emoții cu cineva și apoi brusc - pentru că vă despărțiți - să nu vă mai pese? Tot ce a fost înainte parcă se anulează dacă cei doi se rup total unul de altul.
- Dar sunt și prieteni care nu se aud cu lunile sau chiar cu anii, dar când se văd se simte în chimia lor că își sunt cu adevărat dragi unul celuilalt. Nu trebuie să-și vorbească pentru a se vedea oricând că le pasă.
- Corect... rămase un pic să cântărească replica primită. Corect, da. Cei doi nu trebuie să rămână prieteni apropiați... dar să fie cumva altceva decât brusc-străini.
- Nu neaparat prieteni, dar ceva care să mimeze asta, spuse Andra cu ironie în glas.
- Hei! nu mai adăugă nimic pentru că înțelese că poate se păcălea pe ea însăși.
- Eu cred că cei doi nu trebuie să se mai vadă și punct! Nu trebuie să se mai audă și nici să audă unul despre celălalt de la cunoștințe comune. Trebuie să vadă oameni noi, să facă lucruri noi și să bea mult. Mult și bine, încât să cunoască și mai mulți oameni noi. Pentru că doar așa vor uita episodul ăla al vieții lor suficient cât să poată începe unul nou. Trebuie să uiți că ai fost cu un om ca să poți să te păcălești să fii cu un altul.
- Ah, aș vrea să te contrazic, dar înțeleg și perspectiva asta totuși. Îhmm... aș putea să accept o îmbinare a celor două: un timp de pauză înainte de a redeveni prieteni e util.
- Nu puteți fi prieteni cu adevărat niciodată după ce ați fost mai-mult-decât-prieteni, fii serioasă!
Rămase debusolată un timp. Apoi spuse nu foarte convinsă nici ea:
- Nu... asta nu pot accepta. Pentru că așa risc să-mi anulez ani întregi din viață doar pentru că au fost împărțiți cu oameni care nu mai există pe harta mea socială. Nu vreau să fie nevoie să șterg episoade. Sau să evit oameni pe stradă. Sau să mă încarc negativ pentru a-mi crea scuze să nu mă uit în urmă. Nu... important e să poți ierta și să te simți iertat dacă v-ați provocat răni reciproc. Altfel, e destul să înțelegi că pur și simplu nu ați fost acele piese de puzzle care se completează una pe alta. Dar vă respectați existența unul altuia și puteți fi calzi și prietenoși când vă revedeți. Da... da, rămân cu varianta mea, îi vreau pe despărțiți prieteni, sorry.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu