Noaptea era neagră ca păcura. Taxiul condus cu greu de șoferul care, aplecat peste volan, scruta cu mare atenție drumul, se târa pe stânga bulevardului în drum spre cazino.
Marius stătea împreună cu Laura în spate și din când în când îi ajungea la nări parfumul ei. Radu stătea în față, sprijinindu-și brațul de portieră. Capul i se bălăngănea la fiecare hurducătură a mașinii, iar ochii i se închiseră aproape de tot. Aerul rece al nopții, apoi căldura din taxi îl dăduseră gata. Era foarte beat.
- Ușurel, Radule, spuse Marius atunci când acesta părea că se prăbușește peste șofer. Ai să te dregi imediat.
Radu se mulțumi să ofteze.
- Pare un băiețel ciudat. Cam patetic, așa, comentă Laura
- Iartă-mă că n-am găsit altul mai interesant.
Genunchii li se atingeau în întuneric.
- Nu-i nimic. Seara de abia acum începe, nu? Ar trebui să devină mai palpitant. Încep să mă simt ca într-un roman polițist. Sper că nu iese cu scandal la cât de beat e.
- Stai liniștită, nu va fi chiar atât de palpitant.
- Tocmai de asta îmi era teamă.
Taxiul se opri, cu o smucitură, la marginea trotuarului. Radu deschise ochii, începu să clipească des, trecându-și limba peste buzele uscate.
- Unde suntem? Credeam că mergem să jucăm cărți.
Marius se aplecă în interiorul mașinii și-l înhăță pe Radu, scoțându-l afară.
- Ce se întâmplă? reluă Radu. Apoi, întorcându-se spre Laura: Cred că s-a dat la tine, nu-i așa?
- Exact. Am vrut să mă apăr dar tu dormeai tun.
- Ai auzit ce-a spus, mă? Că ți-ai tras-o cu ea în timp ce eu dormeam. N-am să te iert ni-niciodată.
Marius îl apucă pe Radu de braț și porniră spre cazino.
Trecuse de trei dimineața.
Fata - o brunetă subțirică, cu fața rotundă și palidă - așeză cărțile în cutia de pe masa verde. Tipul, un țigan cu părul negru și unsuros, îmbrăcat strident cu prost gust, ieșise din separeu să aducă niște whisky și cola. Laura, conștientă de faptul că fata o studia cu o anumită invidie feminină, își aranja bretonul în fața oglinzii de deasupra șemineului.
Grei, aproape treaz, Radu stătea cufundat într-un fotoliu în capătul celălalt al camerei. Privea înert în gol, iar pe față i se citea groaza. Își aprinse cu mâini nesigure o țigară.
Marius, care rătăcea prin încăpere privind tablourile de pe pereți, îi făcu cu ochiul fetei, care îi se adresă Laurei cu o voce vioaie.
- S-a făcut cam frig aici. Hai dincolo, în salon, e mult mai cald. Putem bea și o cafeluță. Ne-ar prinde bine la ora asta.
Marius o aprobă:
- Da... duceți-vă dincolo. Vreau să vorbesc cu Radu ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu