Marius se îndreptă spre locul unde stătea Radu și își trase și el un fotoliu. Între timp, intră și țiganul aducând whisky, cola și pahare. Le așeză pe masă și plecă și el după fete. Marius pregăti băuturile și îi întinse un pahar plin lui Radu. Se puse pe fotoliul din fața lui și, privindu-l cu bunăvoință, deschise vorba:
- Mare ghinion, Radule.
Radu aprobă din cap mecanic.
- Da. După ce că am pierdut la ruletă, trebuia să pierd și aici. Acum nu mai am niciun ban. Dumnezeule!
- A venit jos o carte cum rar se întâlnește. Șansele cred că erau incredibil de mici. Vrei să te împrumut cu ceva bani? Poți să-ți dau trei sute.
- Mersi mult, ești un adevărat prieten.
Marius scoase două țigări din pachet. Îi dădu una lui Radu, apoi scoase bricheta și aprinse țigările. Pe fondul simpatiei pe care o afișa, Marius începu să-l descoasă subtil pe Radu. Stimulat de întrebările bine plasate și de un oarecare moment de luciditate, Radu începu să-i povestească că pierduse sume importante la ruletă și dădu de înțeles că trebuie să le returneze. De câteva ori îl cuprinsese panica dar Marius știuse să fie înțelegător și să-l liniștească. Ba mai mult, îi promisese că îl va ajuta cum poate, că are niște mici afaceri în care l-ar fi putut implica și pe el, cât să iasă la liman cu banii.
- Știi ceva, zise Marius în timp ce luă paharul gol din mâna tremurătoare a lui Radu, și eu am avut multe încurcături și necazuri la viața mea.
Îi umplu paharul pe jumătate cu whisky sec.
- Dă-l peste cap, continuă el, te va înzdrăveni imediat.
Radu dădu pe gât paharul, scuturându-se de tăria băuturii.
- Întotdeauna am avut o atitudine pozitivă. Ce rost are să stai degeaba și să te plângi de situație? Te aduni de pe jos și încercă să găsești soluții. Nu știu cum se face că de fiecare dată am reușit să o scot la capăt. Uneori am senzația că există o forță metafizică care are grijă de mine. Cei care cred în așa ceva ar numi-o providență, dar în cazul meu exagerează cumplit.
Făcu o pauză pentru a pregăti încă două pahare. Radu îl privea fix. Fața lui căpătase o culoare albicioasă, ciudată.
- Mai dă-mi să beau.
- Iartă-mă. Bat câmpii, spuse Marius. Dar te asigur că o vei scoate la capăt. Stai liniștit și, apropo, dracul nu-i așa de negru. Trebuie s-o conduci pe Laura. Te place.
- Ce vrei să spui? Ea spunea că...
Marius zâmbi.
- Te tachina. Mi-a spus în taxi că ești un tip interesant, cu simțul umorului.
Radu izbuti să zâmbească iar Marius se felicita cum putea să mintă cu atâta nonșalanță.
- Nu poți să spui că nu-i nimic adevărat din toate astea, făcu Radu. Am și eu părțile mele bune.
Marius se îndreptă spre ușă.
- Am să-i spun Laurei că plecăm.
Radu aprobă din cap și, sculându-se din fotoliu, se îndreptă nesigur spre sticla de whisky.
În salon, fetele stăteau plictisite pe taburetele de la bar. Laura se juca cu toarta ceștii de cafea, iar tipa brunetă butona la telefon.
Marius se adresă barmanului:
- Dă-mi, te rog, patru shoturi, trei foarte slabe și unul cu...
La auzul ingredientelor, fetele făcură ochi mari.
- Dumnezeule, vrei să-i găurești stomacul?
- Vrei să mai ai de furcă cu el în seara asta?
- Sper să nu. Începe să mi se facă somn.
Radu ieși din toaletă și veni la bar.
- Să bem! spuse Marius.
Ciocniră toți patru paharele care erau de aceeași culoare și le dădură pe gât. Lui Radu i se tăie respirația și se schimonosi de șoc. Pentru moment, Marius crezu că va leșina, dar spre norocul lui Radu, acesta rezistă loviturii.
Marius îi sui pe Radu și pe Laura într-un taxi, iar Radu se prăbuși în colțul său, epuizat.
- Aici ne luăm rămas bun, Laura.
- A fost destul de plăcut.
- Mă suni mâine, da?
- Da. Noapte bună.
- Somn ușor și ai grijă de el. Cât se mai poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu