-
Ai, să-mi fut!
Puse pauză la al doilea film pe care îl pornise. Un documentar în timpul
căruia trebuia sa pună multe pauze de altfel și să dea înapoi ca să poată
prinde toate detaliile clar.
-
Nu i-am scris
lui Marius-Marius! Și pe tipul ăsta îl cheamă tot Marius!
În timpul ăsta căuta deja agitată și amuzată în telefon.
-
Da, da, scrie
Marius2. Marius 2! Doi! Lui i-am scris! Hahahaha. E tipul nou, nu pot să cred.
Pauză de privit în gol și făcut ”calcule”.
-
Păi e perfect.
Înseamnă că nu Marius a primit mesajul, ci tipul ăsta nou, deci nu știe că mă
mai poate lovi cu melancolie încă.
Porni din nou filmul. ”The Dogon people were not the first inhabitants of
the region.” ”Dar dacă mă mai caută tipul?!”. Pauză din nou, atenția deraiază
ușor. Puse deci pauză și continuă gândul: ”Dacă cineva a primit totuși
mesajul... și azi mahmur își aduce aminte... poate mă caută... Ba nu! Dacă era
interesat mai scria ieri ceva. Un ”Dar tu unde ești? Hai cu noi la berea asta!”
Dacă nu mi-a scris mai mult de ”La o bere.” înseamnă că e OK, nu e interesat.”
-
Perfect, numai de-o complicație nu am acum nevoie. Pare băiat
bun, dar... tocmai de-aia ar trebui să nu ne consumăm timpul reciproc. Pentru
binele ambelor părți.
-
Pentru binele
ce?
Tocmai intră Andra în cameră.
-
Fată, ți-am zis
să bați la ușă când intri. Poate mă schimbam, de exemplu.
Uneori nici nu-și mai dădea seama când vorbea singură în gând și când
vorbea singură cu voce tare.
”Damn it, trebuie să încep să mă controlez când gândesc. Să o fac pe
silent.”
-
Bine, bine, nu
devia de la subiect. Pentru binele cui, ce? Pleci în lume să salvezi pinguinii?
Să-mi aduci o bucată de gheață cadou.
-
Îți aduc o
aripă de pinguin, bine?
-
Perfect. Ia zi,
cu cine ai băut aseară?
-
Ce te face să
crezi că am băut?
-
Ai ajuns
dimineață acasă. După o seară de vineri... Și? L-ai căutat pe Marius?
-
Haha. Păi era
să fac asta. Dar am avut noroc. Mai nou am un Marius nou-nouț în agendă și i-am
scris lui din greșeală.
-
Îhmmm... O
să-mi fac și eu vreo trei Ștefani fictivi în agendă în cazul ăsta. Poate dă
Domnul și nu mă mai trezesc că-i scriu tâmpenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu