#8

           Ajunsese în sfârşit acasă. Făcu un duş şi mâncă ceva. Îşi scoase sticla de whisky de sub pat şi trase câteva înghiţituri. Se hotărî să doarmă puţin ca să se mai întremeze. Obişnuia să piardă nopţile de când se ştia şi, uneori, pe la 8-9 seara îl apuca somnul. Nu dormi mai mult de 50 de minute şi se trezi simţindu-se şi mai rău. Atât de rău încât nici nu putea să se ridice în capul oaselor. Era transpirat şi avea o greaţă puternică. Bâjbâi pe sub pat dupa sticla de whisky şi luă o duşcă. Apoi luă o ţigară dar nu prea putea s-o fumeze. Îl apucase o tuse ce dura vreo câteva minute bune.

Avusese chiar şi un coşmar în scurtul moment de somn. Imagini caleidoscopice îi zburdaseră prin minte de la dezmăţul de aseară. Câteva feţe îi fulgeraseră prin memorie: cea a lui Ovidiu, a unei fete atrăgătoare pe care o ştia de mult şi a altor pierde-vară de pe acolo. Visase că stătea în mijlocul încăperii, înconjurat de toţi oamenii aceia care-l priveau parcă numai pe el. Îl apucase panica în somn şi simţise nevoia să fugă de acolo cât mai repede dar nu putuse; iar prietenii şi prietenele lui parcă-l bârfeau doar pe el, hlizindu-se pe ascuns şi privindu-l cu ironie. Bine că se deşteptase la timp. De obicei, noaptea când avea coşmaruri, acestea se terminau într-o senzaţie groaznică de durere fizică.

Stătea întins pe spate, contemplând tavanul. În continuare capul şi-l simţea greoi tare, în faţa ochilor avea parte de felurite sclipiri şi scântei, iar gura parcă îi fusese şmirgheluită. Totuşi, a doua ţigară şi încă o înghiţitură de whisky îl făcu să se simtă ceva mai bine. Reuşi să se ridice pe marginea patului, privind la dezordinea din camera sa: haine aruncate la întâmplare, multe sticle goale de băutură, pachete de ţigări, câteva articole de îmbrăcăminte feminine despre care desigur nu-şi amintea de la cine erau şi, bineînţeles, mirosul greoi de tutun, rom şi whisky. Mai stătu aşa câteva minute, fumând non-stop şi trăgând sorbituri mici din binecuvântata sticlă. Îşi aminti că îşi dăduse întâlnire cu tipa misterioasă de data trecută. Se uită peste mesaje: „Îmi faci plăcerea să ieşim amândoi la o bere în seara asta?”. O bere... Nici nu-şi mai dădea seama ce bădăran putea fi câteodată.

Stătu ceva timp la baie să se ferchezuiască dar reuşi să se încadreze în timp. Ieşi pe uşă îmbrăcat destul de elegant, arătând cât de cât ok. Dar, oricum, urma să se întâlnească cu ea la lumina palidă a unui bar, aşa că nu-şi făcea prea multe griji în privinta aspectului bolnav pe care-l emana. Afară, vântul se liniştise. Era răcoare dar una plăcută şi, pe măsură ce mergea, se simţea din ce în ce mai bine. Poate ăsta era un semn. Luă un taxi şi nu dură mult până ce ajunse. Era bucuros că frecventau acelaşi bar atât de drag lui. Cum intră pe uşă, ea îi apăru imediat în faţă. Stătea rezemată de arcadă şi îi zâmbi. Deodată, parcă îl cuprinse, aşa, fără motiv, o nesiguranţă ce nu o mai trăise demult.